RAPORT privind verificare modalităţii de aplicare de către instanţe a dispoziţiilor art. 23 şi următoarele din Legea nr. 217/2003 pentru prevenirea şi combaterea violenţei în familie, referitoare la emiterea ordinului de protecţie

Nr. 1609/IJ/1070/DIJ/2014

  1. Consideraţii introductive.

Prin Ordinul inspectorului-şef nr. …/2013 a fost prevăzut pentru primul semestru al anului 2014 efectuarea unui control tematic privind „verificarea modalităţii de aplicare, de către instanţe, a dispoziţiilor art. 23 şi următoarele din Legea nr. 217/2003 pentru prevenirea şi combaterea violenţei în familie, referitoare la emiterea ordinului de protecţie”.

Controlul a fost dispus ca urmare a propunerii formulate de către Ministerul Justiţiei şi înaintată Inspectorului Şef, prin adresa nr. …/07.10.2013, vizând respectarea de către judecători a acestor dispoziţii legale.

Ulterior, prin Ordinul inspectorului-şef al Inspecţiei Judiciare                        nr. …/15.04.2014, s-au stabilit ca obiective ale controlului următoarele: verificarea modalităţii de aplicare, de către instanţe, a dispoziţiilor art. 23 şi următoarele din Legea nr. 217/2003 pentru prevenirea şi combaterea violenţei în familie, referitoare la emiterea ordinului de protecţie; identificarea elementelor de practică unitară sub aspectul aplicării dispoziţiilor speciale privind procedura de judecată şi durata soluţionării acestei categorii de cauze. Totodată, în vederea efectuării verificărilor  s-a stabilit echipa de control compusă din inspectorii judiciari: … …, … …, … … şi … ….

Prin adresa nr. …/IJ/…/DIJ/2014 din 17.04.2014, în temeiul art. 73 alin. 4 din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, republicată, raportat la art. 46 din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, s-a dispus luarea măsurilor necesare în vederea asigurării comunicării de către curţile de apel inspectorilor judiciari a datelor şi informaţiilor cuprinse în Ordinul inspectorului-şef al Inspecţiei Judiciare nr. …/15.04.2014, precum şi orice alte relaţii solicitate ori apreciate ca fiind necesare în timpul controlului.

  1. Dispoziţii legale incidente.

 

Capitolul VI din Legea nr. 217/2003 pentru prevenirea şi combaterea violenţei în familie, referitor la ordinul de protecţie a fost introdus prin Legea            nr. 25/2012 publicată în Monitorul Oficial nr. 165 din 13.03.2012, intrată în vigoare la data de 12.05.2012

Ulterior, Legea nr. 217/2003 a fost republicată în Monitorul Oficial                    nr. 365/30.05.2012 stabilindu-se cadrul legislativ pentru emiterea ordinului de protecţie, după cum urmează:

Art. 23 – (1) Persoana a cărei viaţă, integritate fizică sau psihică ori libertate este pusă în pericol printr-un act de violenţă din partea unui membru al familiei poate solicita instanţei ca, în scopul înlăturării stării de pericol, să emită un ordin de protecţie, prin care să se dispună, cu caracter provizoriu, una ori mai multe dintre următoarele măsuri – obligaţii sau interdicţii:    a) evacuarea temporară a agresorului din locuinţa familiei, indiferent dacă acesta este titularul dreptului de proprietate;    b) reintegrarea victimei şi, după caz, a copiilor, în locuinţa familiei; c) limitarea dreptului de folosinţă al agresorului numai asupra unei părţi a locuinţei comune atunci când aceasta poate fi astfel partajată încât agresorul să nu vină în contact cu victima;    d) obligarea agresorului la păstrarea unei distanţe minime determinate faţă de victimă, faţă de copiii acesteia sau faţă de alte rude ale acesteia ori faţă de reşedinţa, locul de muncă sau unitatea de învăţământ a persoanei protejate;              e) interdicţia pentru agresor de a se deplasa în anumite localităţi sau zone determinate pe care persoana protejată le frecventează ori le vizitează periodic;        f) interzicerea oricărui contact, inclusiv telefonic, prin corespondenţă sau în orice alt mod, cu victima; g) obligarea agresorului de a preda poliţiei armele deţinute;            h) încredinţarea copiilor minori sau stabilirea reşedinţei acestora.

(2) Prin aceeaşi hotărâre, instanţa poate dispune şi suportarea de către agresor a chiriei şi/sau a întreţinerii pentru locuinţa temporară unde victima, copiii minori sau alţi membri de familie locuiesc ori urmează să locuiască din cauza imposibilităţii de a rămâne în locuinţa familială.

(3) Pe lângă oricare dintre măsurile dispuse potrivit alin. (1), instanţa poate dispune şi obligarea agresorului de a urma consiliere psihologică, psihoterapie sau poate recomanda luarea unor măsuri de control, efectuarea unui tratament ori a unor forme de îngrijire, în special în scopul dezintoxicării.

Art. 24 – (1) Durata măsurilor dispuse prin ordinul de protecţie se stabileşte de

judecător, fără a putea depăşi 6 luni de la data emiterii ordinului.

(2) Dacă hotărârea nu cuprinde nicio menţiune privind durata măsurilor dispuse, acestea vor produce efecte pentru o perioadă de 6 luni de la data emiterii ordinului.

Art. 25 – (1) Cererea pentru emiterea ordinului de protecţie este de competenţa judecătoriei de pe raza teritorială în care îşi are domiciliul sau reşedinţa victima.

(2) Cererea pentru emiterea ordinului poate fi introdusă de victimă personal sau prin reprezentant legal.

(3) Cererea poate fi introdusă în numele victimei şi de: a) procuror;                b) reprezentantul autorităţii sau structurii competente, la nivelul unităţii      administrativ-teritoriale, cu atribuţii în materia protecţiei victimelor violenţei în familie; c) reprezentantul oricăruia dintre furnizorii de servicii sociale în domeniul prevenirii şi combaterii violenţei în familie, acreditaţi conform legii, cu acordul victimei.

Art. 26 – (1) Cererea privind emiterea ordinului de protecţie se întocmeşte potrivit formularului de cerere prevăzut în anexa care face parte integrantă din prezenta lege.

(2) Cererea este scutită de taxa judiciară de timbru.

Art. 27 – (1) Cererile se judecă de urgenţă, în camera de consiliu, participarea procurorului fiind obligatorie.

(2) Citarea părţilor se face potrivit regulilor privind citarea în cauze urgente.

(3) La cerere, persoanei care solicită ordinul de protecţie i se poate acorda asistenţă sau reprezentare prin avocat.

(4) Asistenţa juridică a persoanei împotriva căreia se solicită ordinul de protecţie este obligatorie.

(5) În caz de urgenţă deosebită, instanţa poate emite ordinul de protecţie chiar în aceeaşi zi, pronunţându-se pe baza cererii şi a actelor depuse, fără concluziile părţilor.

(6) Procurorul are obligaţia de a informa persoana care solicită ordinul de protecţie asupra prevederilor legale privind protecţia victimelor infracţiunii.

(7) Judecata se face de urgenţă şi cu precădere, nefiind admisibile probe a căror administrare necesită timp îndelungat.

(8) Pronunţarea se poate amâna cu cel mult 24 de ore, iar motivarea ordinului se face în cel mult 48 de ore de la pronunţare.

Art. 28 – În cazurile prevăzute la art. 25 alin. (3), victima poate renunţa, potrivit art. 406 din Legea nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, la judecarea cererii privind ordinul de protecţie.

Art. 29 – (1) Ordinul de protecţie este executoriu.

(2) La cererea victimei sau din oficiu atunci când împrejurările cauzei impun astfel, instanţa va putea hotărî ca executarea să se facă fără somaţie sau fără trecerea vreunui termen.

Art. 30 – (1) Hotărârea prin care se dispune ordinul de protecţie este supusă numai recursului, în termen de 3 zile de la pronunţare, dacă s-a dat cu citarea părţilor, şi de la comunicare, dacă s-a dat fără citarea lor.

(2) Recursul se judecă cu citarea părţilor.

(3) Participarea procurorului este obligatorie.

Art. 31 (1) Ordinul de protecţie se comunică de îndată structurilor Poliţiei Române în a căror rază teritorială se află locuinţa victimei şi a agresorului.

(2) Ordinul de protecţie prin care se dispune oricare dintre măsurile prevăzute la art. 23 alin. (1) se pune în executare de îndată, de către sau, după caz, sub supravegherea poliţiei.

(3) Pentru punerea în executare a ordinului de protecţie, poliţistul poate intra în locuinţa familiei şi în orice anexă a acesteia, cu consimţământul persoanei protejate sau, în lipsă, al altui membru al familiei.

(4) Organele de poliţie au îndatorirea să supravegheze modul în care se respectă hotărârea şi să sesizeze organul de urmărire penală în caz de sustragere de la executare.

Art. 32 (1) Încălcarea oricăreia dintre măsurile prevăzute la art. 23 alin. (1) şi dispuse prin ordinul de protecţie constituie infracţiunea de nerespectare a hotărârii judecătoreşti şi se pedepseşte cu închisoare de la o lună la un an. Împăcarea părţilor înlătură răspunderea penală.

(2) În caz de condamnare, nu se poate dispune suspendarea condiţionată a executării pedepsei.

Noul Cod de Procedură Civilă:

Art. 3 din Legea nr. 76/2012 pentru punerea în aplicare a legii nr. 134/2010 privind codul de procedură civilă prevede că dispoziţiile noului Cod de procedură civilă ,,se aplică numai proceselor şi executărilor silite începute după intrarea acestuia în vigoare”.

Art. 7 (1) din acelaşi act normativ, prevede că ,,dacă prin prezenta lege nu se prevede altfel, ori de câte ori printr-o lege specială se prevede că hotărârea judecătorească de primă instanţă este “definitivă”, de la data intrării în vigoare a Codului de procedură civilă, aceasta va fi supusă numai apelului la instanţa ierarhic superioară”.

Totodată la alin.(2) al articolului anterior enunţat, se stabileşte că ,,dispoziţiile alin. (1) se aplică şi în cazul în care printr-o lege specială se prevede că hotărârea judecătorească de primă instanţă este “supusă recursului” sau că “poate fi atacată cu recurs” ori, după caz, legea specială foloseşte o altă expresie similară”.

 

III. Date statistice:

Conform relaţiilor comunicate, astfel cum s-a dispus prin adresa                    nr. …/IJ/…/DIJ/2014 din 17.04.2014 la nivelul judecătoriilor, ca instanţe de fond, şi tribunalelor, ca instanţe de control judiciar, s-a constatat următoarea situaţie privind numărul dosarelor având ca obiect emiterea ordinului de protecţie, raportată pentru perioada 12.05.2012-31.03.2014:

 

  1. În cadrul instanţelor arondate Curţii de Apel …:

– pe rolul Tribunalului … s-au înregistrat 115 cauze, iar la judecătoriile arondate 515 dosare;

– pe rolul Tribunalului … s-au înregistrat 7 cauze, iar la judecătoriile arondate 34 dosare;

– pe rolul Tribunalului … s-au înregistrat 3 cauze, iar la judecătoriile arondate 21 dosare;

– pe rolul Tribunalului … s-au înregistrat 17 cauze, iar la judecătoriile arondate 59 dosare.

– pe rolul Tribunalului … s-au înregistrat 6 cauze, iar la judecătoriile arondate 65 dosare;

– pe rolul Tribunalului … s-au înregistrat 5 cauze, iar la judecătoriile arondate 50 dosare;

  1. În cadrul instanţelor arondate Curţii de Apel …:

– pe rolul Tribunalului … s-au înregistrat 35 de cauze, iar la judecătoriile arondate 210 dosare;

– pe rolul Tribunalului … s-au înregistrat 16 cauze, iar la judecătoriile arondate 99 dosare.

  1. În cadrul instanţelor arondate Curţii de Apel …:

– pe rolul Tribunalului … pentru … s-au înregistrat 10 cauze, iar la judecătoriile arondate 102 dosare;

– pe rolul Tribunalului … s-au înregistrat 6 cauze, iar la judecătoriile arondate 34 dosare;

  1. În cadrul instanţelor arondate Curţii de Apel …:

– pe rolul Tribunalului … s-au înregistrat 20 de cauze, iar la judecătoriile arondate 58 de dosare;

– pe rolul Tribunalului … s-au înregistrat 6 cauze, iar la judecătoriile arondate 39 de dosare;

– pe rolul Tribunalului … s-au înregistrat 13 cauze, iar la judecătoriile arondate 42 de dosare;

– pe rolul Tribunalului … s-au înregistrat 12 cauze, iar la judecătoriile arondate 64 de dosare;

  1. În cadrul instanţelor arondate Curţii de Apel …:

– pe rolul Tribunalului … s-au înregistrat 37 de cauze, iar la judecătoriile arondate 194 de dosare;

– pe rolul Tribunalului …s-au înregistrat 19 cauze, iar la judecătoriile arondate 175 de dosare;

  1. În cadrul instanţelor arondate Curţii de Apel …:

– pe rolul Tribunalului …s-au înregistrat 16 cauze, iar la judecătoriile arondate 88 de dosare;

– pe rolul Tribunalului … s-au înregistrat 4 cauze, iar la judecătoriile arondate 20 de dosare;

  1. În cadrul instanţelor arondate Curţii de Apel ..:

– pe rolul Tribunalului … s-au înregistrat 9 cauze, iar la judecătoriile arondate 37 de dosare;

– pe rolul Tribunalului … s-au înregistrat 7 cauze, iar la judecătoriile arondate 58 de dosare;

– pe rolul Tribunalului … … s-au înregistrat 2 cauze, iar la judecătoriile arondate 6 dosare;

  1. În cadrul instanţelor arondate Curţii de Apel …:

– pe rolul Tribunalului … s-au înregistrat 30 de cauze, iar la judecătoriile arondate 102 de dosare;

– pe rolul Tribunalului … s-au înregistrat 2 cauze, iar la judecătoriile arondate 47 de dosare;

  1. În cadrul instanţelor arondate Curţii de Apel …:

– pe rolul Tribunalului … s-au înregistrat 22 cauze, iar la judecătoriile arondate 121 de dosare;

– pe rolul Tribunalului … s-au înregistrat 11 cauze, iar la judecătoriile arondate 47 de dosare;

  1. În cadrul instanţelor arondate Curţii de Apel …

– pe rolul Tribunalului … s-au înregistrat 1 cauză, iar la judecătoriile arondate 24 de dosare;

– rolul Tribunalului … s-au înregistrat 12 cauze, iar la judecătoriile arondate 62 de dosare;

– rolul Tribunalului … s-au înregistrat 16 cauze, iar la judecătoriile arondate 103 de dosare;

  1. În cadrul instanţelor arondate Curţii de Apel …

– rolul Tribunalului … s-au înregistrat 26 cauze, iar la judecătoriile arondate 194 de dosare;

– rolul Tribunalului … s-au înregistrat 14 cauze, iar la judecătoriile arondate 71 de dosare;

– pe rolul Tribunalului …. s-au înregistrat 5 cauze, iar la judecătoriile arondate 58 de dosare;

  1. În cadrul instanţelor arondate Curţii de Apel …:

– pe rolul Tribunalului … s-au înregistrat 8 cauze, iar la judecătoriile arondate 37 cauze;

– pe rolul Tribunalului … s-au înregistrat 18 cauze, iar la judecătoriile arondate 132 cauze;

– pe rolul Tribunalului Hunedoara s-au înregistrat 8 cauze, iar la judecătoriile arondate 105 cauze;

  1. În cadrul instanţelor arondate Curţii de Apel …:

– pe rolul Tribunalului … s-au înregistrat 55 cauze, iar la judecătoriile arondate 65 cauze;

– pe rolul Tribunalului … … s-au înregistrat 0 cauze, iar la judecătoriile arondate 31 cauze;

– pe rolul Tribunalului … s-au înregistrat 13 cauze, iar la judecătoriile arondate 55 cauze;

– pe rolul Tribunalului … s-au înregistrat 11 cauze, iar la judecătoriile arondate 52 cauze;

  1. În cadrul instanţelor arondate Curţii de Apel …:

– pe rolul Tribunalului … s-au înregistrat 10 cauze, iar la judecătoriile arondate 104 cauze;

– pe rolul Tribunalului … … s-au înregistrat 14 cauze, iar la judecătoriile arondate 67 cauze;

  1. În cadrul instanţelor arondate Curţii de Apel …:

– pe rolul Tribunalului … s-au înregistrat 20 cauze, iar la judecătoriile arondate 92 cauze;

– pe rolul Tribunalului … s-au înregistrat 18 cauze, iar la judecătoriile arondate 124 cauze;

Potrivit datelor prezentate se constată că în perioada de referinţă, respectiv 12.05.2012-31.03.2014, pe rolul judecătoriilor, la nivel naţional, au fost înregistrate 3629 de cauze având ca obiect emiterea ordinului de protecţie, iar la instanţele de control judiciar s-au înregistrat 676 astfel de cauze.

Dintre acestea 7 dosare au avut ca obiect revocarea ordinului de protecţie emis. (Judecătoria … 3 dosare şi câte unul la Judecătoria …, Judecătoria …, Judecătoria …, Judecătoria …).

Se constată astfel că un procent relativ mic dintre sentinţele pronunţate de instanţele de fond, au fost atacate cu apel/recurs, în condiţiile în care acesta reprezintă doar 18,63% din totalul cauzelor.

În perioada menţionată, pe rolul judecătoriilor nu au fost înregistrate cauze având ca obiect înlocuire ordinul de protecţie.

 

  1. Aspecte rezultate din verificări.

Prin Legea nr. 217/2003 este reglementată procedura emiterii ordinului de protecţie, prin care se stabileşte caracterul urgent al cererilor având obiectul menţionat şi se instituie în sarcina judecătorului, obligaţia de a aplica normele derogatorii care reglementează această procedură menită să asigure celeritatea sporită în soluţionarea cauzelor de acest tip.

Verificările efectuate în condiţiile dispoziţiilor art. 97 alin. 2 din Legea            nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, republicată şi modificată, art. 17 şi art. 46 alin. 2 din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată şi modificată, au avut drept scop identificarea practicii instanţelor sub aspectul aplicării dispoziţiilor speciale privind procedura de judecată, precum şi stabilirea factorilor care au determinat prelungirea duratei de soluţionare a cauzelor având ca obiect emitere ordin de protecţie, aspecte ce vor fi prezentate în funcţie de obiectivele de control, cu menţionarea aspectelor generale şi a excepţiilor de la acestea.

1.Aspecte referitoare la stabilirea datei recomandate, procedura regularizării cererii şi stabilirea primului termen de judecată.

Analiza verificărilor efectuate în cauzele având ca obiect ordin de protecţie are drept scop constatarea eficienţei măsurilor dispuse de judecătorul cauzei în temeiul reglementărilor actuale din Noul Cod de Procedură Civilă, în raport cu vechile reglementări, cu referire la primul termen de judecată.

În cauzele înregistrate sub imperiul vechiului Cod de procedură civilă, cererile având ca obiect emiterea ordinului de protecţie în baza Legii nr. 217/2003 aveau asociat termenul standard „celeritate” sau „urgent” din aplicaţia ECRIS, cu interval de repartizare aleatorie, de regulă, scurt, cuprins între 3-5 zile, la un complet aflat pe planificare în perioada menţionată.

Din analiza cadrului normativ actual reiese că, în materie sunt incidente prevederile art. 200 şi ale art. 201 din Noul Cod de procedură civilă şi ale art. 1031 – art. 1037 din Regulamentul de ordine interioară al instanţelor judecătoreşti, cu modificările şi completările ulterioare, fără a se stabili situaţii derogatorii privitor la cauzele urgente reglementate de legislaţia în vigoare.

Dosarele având ca obiect ordin de protecţie înregistrate potrivit noului Cod de procedură civilă se repartizează în sistem Ecris pe complete de judecată. Totodată, se stabileşte şi data recomandată pentru verificarea cererii de chemare în judecată care variază în raport de încărcătura fiecărui complet.

Examinând datele statistice, s-a constatat că, la majoritatea instanţelor, data recomandată respectă caracterul urgent al acestor tipuri de cauze.

Cu referire la primul termen de judecată au fost identificate instanţe de fond la care acesta a fost stabilit, de completul investit, într-un interval de 1- 9 zile de la data înregistrării cererii (Judecătoria …, Judecătoria …, Judecătoria …, Judecătoria …), dar s-au întâlnit şi cazuri în care acesta a fost stabilit la un interval mai mare, ajungându-se până la 175 de zile (dosar nr. …/212/2013 Judecătoria …, dosar nr. …/337/2013 Judecătoria …, dosar nr. …/309/2013 Judecătoria … …, dosar                          nr. …/328/2014 Judecătoria …)

O situaţie specială s-a constatat la Judecătoria … unde, deşi pentru cererile având ca obiect emitere ordin de protecţie s-a stabilit ca termen de distribuire (repartizare) tipul de termen de 5-10 zile, din aplicaţia Ecris, ulterior, completul învestit stabileşte primul termen de judecată la un interval de aproximativ 20 zile.

În continuare s-a constat că dacă la unele instanţe judecătorul desemnat cu luarea măsurilor pentru pregătirea judecăţii stabileşte prin rezoluţie reducerea termenului de judecată reţinând necesitatea soluţionării cu celeritate a dosarelor de acest tip, la alte instanţe nu se procedează în această manieră, consecinţa fiind un prim termen de judecată stabilit şi la un interval de 5 luni de la data înregistrării cererii pe rolul instanţei.

În vederea reducerii primului termen de judecată s-a constatat, că de regulă, conducerile administrative ale instanţelor au adoptat o serie de măsuri, dintre care exemplificăm următoarele:

– stabilirea prin hotărâre de colegiu ca în cauzele având ca obiect ordin de protecţie să se asocieze termenul celeritate, de 1 sau 2-7 zile (Judecătoriei …, Judecătoria …, Judecătoria …, Judecătoria …);

– după repartizarea aleatorie a dosarului (care are alocat un termen de distribuire „special”  însemnând 3-15 sau 1-7 zile), completul învestit cu soluţionarea cererii stabileşte primul termen de judecată manual, ţinând seama de urgenţa soluţionării cererilor de acest tip (Judecătoria … şi Judecătoria …);

– aplicarea regulilor din materia ordonanţei preşedinţiale, faţă de natura urgentă a acestor pricini, în sensul scurtării termenelor din procedura regularizării. (Tribunalul …)

Referitor la regularizarea cererii pentru emiterea ordinului de protecţie s-a constatat că judecătorii învestiţi au dispus diferite măsuri în scopul unei bune gestionări a cauzei, respectiv:

– nu se parcurge procedura de regularizare, completul stabilind direct primul termen de judecată;

– se parcurge această procedură numai dacă cererea nu conţine toate menţiunile obligatorii prevăzute de anexa 1 din Legea nr. 217/2003);

– se procedează la regularizarea cererii prin fixarea primului termen de judecată, după încheierea procedurii scrise.

Spre exemplificare, la Judecătoria …, în două cauze (nr…./../2014 şi nr. …/…/2014) s-a procedat la regularizarea cererii de chemare în judecată conform art. 200 Noului Cod procedură civilă, termenele procedurale fiind reduse conform aprecierii judecătorului cauzei, iar în alte trei cauze (nr…./../2014, nr. …/…/2013 şi nr. …/…/2013), nu s-a procedat la regularizarea cererii de chemare în judecată, fiind fixat primul termen, pârâtului comunicându-i-se cererea de chemare în judecată.

La Judecătoria …, în mod similar, fie nu se parcurge procedura de regularizare, completul de judecată stabilind direct primul termen, care, în medie, a fost de 15 zile, fie se procedează la regularizarea cererii, cu fixarea primului termen de judecată, în medie la 15 zile de la încheierea procedurii scrise. În acelaşi mod procedează Judecătoria … şi Judecătoria … unde, termenul acordat reclamantului în vederea regularizării cererii este chiar redus de unii judecători la 5 zile.

Mai mult, la Judecătoria … şi Judecătoria …, termenul de regularizare a cererilor având ca obiect emiterea ordinelor de protecţie este de o zi, fiind stabilit prin hotărâre a colegiului de conducere. La aceste instanţe, în majoritatea situaţiilor, judecătorul de caz stabileşte direct primul termen, reclamantul fiind citat cu menţiunea de a complini lipsurile cererii, doar atunci când cererea nu cuprinde elementele esenţiale pentru continuarea procedurii.

La alte instanţe, deşi se procedează în aceeaşi manieră totuşi, interpretarea distinctă a dispoziţiilor legale privind caracterul urgent, are drept consecinţă stabilirea unor termene lungi, în unele cazuri de până la 175 de zile (Judecătoria …, Judecătoria …, Judecătoria …, Judecătoria …, Judecătoria …).

Au fost însă identificate instanţe care, apreciind în concret caracterul urgent al acestor pricini, au soluţionat cauzele într-un termen scurt ( la Judecătoria … dosarul nr. …/…/2013 a fost soluţionat în 6 zile de la înregistrare, dosarul nr. …/../2013 a fost soluţionat în 12 zile de la înregistrare; la Judecătoria … dosarul nr. …/…/2013 şi nr. …/…/2013 au fost soluţionate în 2 zile de la înregistrare, iar dosarele nr. …/…/2013 şi nr. …/…/2013 au fost soluţionate în 5 zile de la înregistrare;la Judecătoria … dosarul nr. …/336/2013 a fost soluţionat în 3 zile de la înregistrare, dosarul nr. …/…/2013 a fost soluţionat în 6 zile de la înregistrare, iar dosarul nr. …/…/2013 a fost soluţionat în 7 zile de la înregistrare; la Judecătoria … dosarul nr. …/…/2013 a fost soluţionat în ziua înregistrării, dosarul nr. …/../2013 a fost soluţionat în 8 zile de la înregistrare, iar dosarul nr. …/…/2012 a fost soluţionat în 3 zile de la înregistrare; la Judecătoria … dosarul nr. …/…/2013 a fost soluţionat în 3 zile de la înregistrare, iar dosarele nr. …/../2013 şi nr. …/…/2013 au fost soluţionate în 6 zile de la înregistrare).

Practică unitară cu privire la aspectele anterior dezvoltate nu se înregistrează nici la nivelul instanţele de control judiciar, în sensul că:

– la unele tribunale după repartizarea aleatorie a dosarelor în sistem Ecris şi parcurgerea procedurii de regularizare, completul învestit fixează termen manual în prima şedinţă planificată pentru completul respectiv.(Tribunalul …, Tribunalul … … … Tribunalul …).

– la alte tribunale, cum este Tribunalul …, după intrarea în vigoare a noului Cod de procedură civilă, dosarele au fost repartizate pe complete, acestea stabilind dacă se parcurge faza de regularizare (la Secţia I Civilă a Tribunalul … toate completele de apel au procedat la o regularizare sumară, constând în comunicarea cererii de apel şi eventual a întâmpinării, micşorând termenele acordate pentru această procedură; la Secţia I Civilă a Tribunalului …, faţă de natura urgentă a acestor pricini, s-a decis aplicarea regulilor din materia ordonanţei preşedinţiale, în sensul scurtării termenelor din procedura regularizării, completele investite fixând primul termen în cea mai apropiată şedinţă de judecată de după finalizarea procedurii de regularizare).

O practică neunitară s-a remarcat la Tribunalul …, în privinţa dosarelor înregistrate după intrarea în vigoare a noului Cod de procedură civilă, unde unele complete au stabilit termene scurte pentru procedura prealabilă de 3-5 zile, imediat după îndeplinirea procedurii fiind fixat şi primul termen de judecată, în timp ce alte complete au stabilit direct primul termen de judecată, comunicând odată cu citaţia şi cererea de apel/recurs.

2.Procedura de judecată a cauzelor având ca obiect emitere ordin de protecţie.

Coroborând dispoziţiile art. 27 din Legea. nr. 217/2003 cu cele ale Noului Cod de procedură civilă, procedura de soluţionare a unei cereri având ca obiect emitere ordin de protecţie este următoarea:

  1. a) cererile se judecă de urgenţă, în camera de consiliu, participarea procurorului fiind obligatorie;
  2. b) asistenţa juridică a persoanei împotriva căreia se solicită ordinul de protecţie este obligatorie;
  3. c) părţile sunt citate in conformitate cu regulile prevăzute la citarea in cauzele urgente;
  4. d) în cazuri foarte urgente, cererea se poate judeca fără citarea părţilor, chiar şi in aceeaşi zi când a fost depusă, nemaifiind necesare nici măcar concluziile părţilor;
  5. e) judecata cererii se face in toate cazurile de urgenţă şi cu precădere; nu se admit probe ce ar tergiversa luarea unei soluţii rapide in cauza;
  6. f) judecătorul poate amâna pronunţarea cu maxim 24 de ore, iar motivarea ordinului nu poate depăşi 48 de ore de la pronunţare;
  7. g) comunicarea ordinului de protecţie se face de îndată, iar executarea ordinului de protecţie se realizează în aceleaşi condiţii;
  8. h) calea de atac exercitată.
  1. a) Potrivit verificărilor efectuate, dispoziţiile legale privind soluţionarea cererilor în camera de consiliu, cu participarea procurorului sunt de regulă respectate.

Contrar dispoziţiilor legale referitor la soluţionarea cererilor în camera de consiliu, Judecătoria … a judecat cauzele cu nr. …/…/2013, nr. …/…/2013, nr. …/…/2013 în şedinţă publică. În aceeaşi manieră au procedat în unele cauze Judecătoria …, Judecătoria …, Judecătoria …, Judecătoria … şi Judecătoria ….

O situaţie distinctă s-a întâlnit la Judecătoria …, unde, din două cauze înregistrate pe rolul instanţei în perioada de referinţă (dosarele nr. …/…/2012 şi nr. …/…/2013), una a fost soluţionată în cameră de consiliu, iar alta în şedinţă publică.

La Judecătoria …, 2 din cele 5 cauze înregistrate pe rolul acestei instanţe, au fost soluţionate fără participarea procurorului.

Totodată, verificările efectuate cu privire la modalitatea de soluţionare a acestor tipuri de cauze de către instanţele de control judiciar au relevat faptul că acestea respectă dispoziţiile prevăzute de art. 30 din legea specială privind soluţionarea căii de atac cu citarea părţilor şi cu participarea procurorului.

Este de menţionat că în art. 30 din legea specială, care reglementează calea de atac ce poate fi exercitată împotriva sentinţei pronunţată de prima instanţă, nu mai sunt reluate dispoziţiile prevăzute de art. 27 privind soluţionarea cauzei în camera de consiliu şi asigurarea asistenţei juridice obligatorii a persoanei împotriva căreia se solicită ordinul de protecţie, aspect ce a condus la o practică neunitară în acest sens.

Astfel, la majoritatea tribunalelor, tipul de cauze vizate se judecă în şedinţă publică (Tribunalul …, Tribunalul …, Tribunalul …, Tribunalul …, Tribunalul …, Tribunalul …, etc.), existând şi instanţe de control judiciar, care soluţionează cererile în cameră de consiliu (Tribunalul …, Tribunalul …, Tribunalul …, Tribunalul …).

În alte situaţii, la acelaşi tribunal există o practică neunitară cu privire la acest aspect, fiind identificate situaţii în care unele cereri au fost soluţionate în cameră de consiliu, iar altele în şedinţă publică, exemplificând aici cazul Tribunalului … şi al Tribunalului …, la acesta din urmă 23 de dosare au fost soluţionate în şedinţă publică, iar 3 în cameră de consiliu.

La Tribunalul …, dosarul nr. …/…/2013, a fost soluţionat în cameră de consiliu. În relaţiile comunicate s-a exprimat însă, că punctul de vedere al instanţei cu referire la dispoziţiile art. 30 din Legea nr. 217/2003 este în sensul că atâta timp cât acestea nu prevăd expres judecarea cauzei în calea de atac în cameră de consiliu, se aplică regula şi anume judecarea în şedinţă publică, părţile în funcţie de situaţia concretă, putând cere ca judecata să se facă în şedinţă nepublică.

O situaţie similară a fost întâlnită şi la Tribunalul …, unde cauzele vizate se judecă în şedinţă publică, excepţie fiind un dosar ce a fost soluţionat în cameră de consiliu, la cererea părţilor.

 

  1. b) Cu referire la asigurarea asistenţei juridice a persoanei împotriva căreia se solicită ordinul de protecţie, verificările efectuate au relevat faptul că la nivelul judecătoriilor s-au respectat dispoziţiile legale care instituie obligativitatea acestei măsuri. Au fost identificate şi unele excepţii, când soluţionarea cauzelor s-a făcut fără asigurarea asistenţei juridice persoanei împotriva căreia se solicită ordinul de protecţie, la Judecătoria …, la Judecătoria … şi Judecătoria …, Judecătoria ….

Dacă la nivelul instanţelor de fond, pe acest aspect nu s-au identificat situaţii de practică neunitară, cazurile anterior menţionate fiind izolate, la nivelul tribunalelor, cu privire la necesitatea asigurării asistenţei juridice a persoanei împotriva căreia se solicită ordinul de protecţie, există exprimate opinii distincte care se concretizează în situaţii practice.

Astfel, unele tribunale consideră că, în calea de atac, nu este obligatorie asigurarea asistenţei juridice a persoanei împotriva căreia se solicită ordinul de protecţie (Secţiei I Civilă, din cadrul Tribunalului …, Tribunalul …).

Alte instanţe de control judiciar procedează efectiv în modalitatea anterior menţionată, soluţionând calea de atac fără asigurarea asistenţei juridice a persoanei împotriva căreia se solicită ordinul de protecţie (Tribunalul …,Tribunalul …, Tribunalul …, Tribunalul …).

O situaţie de acest tip a fost identificată la Tribunalul … unde în dosarul nr. …/…/2013, prin decizia civilă nr. …/R/16.05.2013 s-a admis recursul în lipsa intimatului – pârât, dispunându-se emiterea ordinului de protecţie.

La Tribunalul … de regulă persoanele împotriva cărora se solicită ordinul de protecţie, sunt asistate de apărător ales, fiind identificat şi un dosar în care soluţionarea  s-a realizat fără ca aceasta să fie asistat de apărător.

O situaţie aparte se întâlneşte la Tribunalul …, care a comunicat că în cauzele de acest tip, s-a asigurat asistenţa juridică a persoanei împotriva căreia s-a solicitat ordinul de protecţie, în marea majoritate a cazurilor, cu excepţia celor soluţionate pe excepţii procedurale.

Tribunalul … a comunicat că în 3 din cele 4 cauze, persoana împotriva căreia se solicită ordinul de protecţie a avut apărător ales, într-o singură cauză în care această persoană nu a fost asistată de apărător procedându-se potrivit dispoziţiilor art. 83 alin. 3 Cod procedură civilă.

Astfel, prin decizia civilă nr. …/R/26.11.2013 pronunţată în dosarul nr. …/…/2013, s-a constatat nul recursul, reţinându-se că în conformitate cu art. 83 alin. 3 Cod procedură civilă la redactarea cererii şi a motivelor de recurs, precum şi în exercitarea şi susţinerea recursului, persoanele fizice vor fi asistate şi, după caz, reprezentate, sub sancţiunea nulităţii, numai de către un avocat, în condiţiile legii, cu excepţia cazurilor prevăzute la art. 13 alin. 2, cerinţă ce nu a fost îndeplinită de către recurent. Într-o situaţie similară, în acelaşi mod au procedat şi Tribunalul … şi Tribunalul … ( dosarul nr. …/…/2013).

Este de precizat că, referitor la cauzele anterior menţionate acestea au fost înregistrate pe rolul instanţelor ulterior datei de 15.02.2013.

Cu toate acestea au fost identificate şi instanţe de control judiciar care asigură asistenţa juridică persoanei împotriva căreia se solicită ordinul de protecţie.(Tribunalul …, Tribunalul …, Tribunalul …, Tribunalul … şi la Tribunalul …).

  1. c) În ceea ce priveşte citarea părţilor în cauzele având ca obiect emitere ordin de protecţie, prin legea specială se stabileşte că judecată se face de urgenţă, astfel că părţile sunt citate in conformitate cu regulile prevăzute la citarea in cauzele urgente, respectiv cu respectarea dispoziţiilor art. 159 Cod procedură civilă, potrivit cărora judecătorul poate dispune scurtarea termenului de înmânare a citaţiei.

Verificările efectuate au relevat că majoritatea instanţelor au procedat în conformitate cu dispoziţiile legale prevăzute de art. 27 alin. 2 din lege, comunicând că soluţionarea cauzelor de acest tip se realizează cu citarea părţilor, procedura de citare efectuându-se fie prin agent procedural, fie prin poştă.

  1. d) Procedura instituită de art. 27 alin. 5 Legea nr. 217/2003 privind cazurile foarte urgente, prevede posibilitatea soluţionării cererii fără citarea părţilor, chiar şi în aceeaşi zi când a fost depusă, nemaifiind necesare nici măcar concluziile părţilor.

Potrivit datelor statistice comunicate, dar şi din verificările efectuate a rezultat faptul că această procedură simplificată, specifică tipurilor de cauze urgente este în rare situaţii uzitată de către instanţele de judecată

Astfel, la Judecătoria …, a fost identificată o cauză soluţionată fără citarea părţilor în conformitate cu dispoziţiile art. 27 alin. 5 din Legea nr. 217/2003 (dosar nr. …/…/2014, înregistrat pe rolul instanţei la data de 10.01.2014 şi soluţionat la primul termen de judecată, respectiv la data de 15.01.2014, în cameră de consiliu, în lipsa părţilor, prin admiterea cererii formulate).

De aceleaşi prevederi legale au mai uzat, Judecătoria … în 15 cauze, Judecătoria … în 4 cauze, Judecătoria … şi Judecătoria … în câte o cauză.

  1. e) Potrivit art. 27 alin. 7 din Legea nr. 217/2003 judecata se face de urgenţă şi cu precădere, nefiind admisibile probe a căror administrare necesită timp îndelungat.

Totodată, potrivit dispoziţiilor prevăzute de art. 23 – (1)din Legea nr. 217/2003 ,,persoana a cărei viaţă, integritate fizică sau psihică ori libertate este pusă în pericol printr-un act de violenţă din partea unui membru al familiei poate solicita instanţei ca, în scopul înlăturării stării de pericol, să emită un ordin de protecţie, prin care să se dispună, cu caracter provizoriu, una ori mai multe dintre următoarele măsuri – obligaţii sau interdicţii’’

Din analiza celor două texte de lege reiese că, ordinul de protecţie se emite de urgenţă, în scopul înlăturării unei stări de pericol, având caracter provizoriu şi nefiind admisibile probe a căror administrare necesită timp îndelungat.

Stabilirea de către legiuitor a unei proceduri urgente în acest tip de cauze a urmărit înlăturarea imediată a unei eventuale stări de pericol ce ar ameninţa viaţă, integritate fizică sau psihică ori libertate unei persoane.

Din verificări a rezultat că sunt instanţe de fond unde cererile având ca obiect ordin de protecţie sunt soluţionate cu celeritate, procedura, în ansamblul ei, respectând condiţia urgenţei impusă de litera legii (Judecătoria …, Judecătoria …, Judecătoria …, Judecătoria …, Judecătoria …, Judecătoria …).

Cu toate acestea, practica altor instanţe a dovedit că termenul de urgenţă are un caracter relativ, lăsat la aprecierea judecătorului fiind raportat la volumul de activitate al instanţei, în general şi al completului învestit cu soluţionarea cauzei, în special.

Gestionarea defectuoasă a managementului cauzelor având ca obiect emitere ordin de protecţie, nu în puţine rânduri a dus la lipsirea de substanţă a dispoziţiilor avute în vedere de legiuitor vizând înlăturarea stării de pericol, administrarea unui probatoriu amplu, în contradicţie cu dispoziţiile sus amintite, transformând astfel de cauze în veritabile acţiuni de drept comun.

În acest sens, sunt de exemplificat următoarele situaţii:

– în dosarul nr. …/…/2013 al Judecătoriei …, primul termen de judecată a fost acordat la circa 3 luni de la data înregistrării cererii în sistem, după care a fost încuviinţată proba testmonială, pentru ambele părţi, fiind acordate alte 2 termene pentru audierea martorilor, cauza fiind soluţionată la 105 zile de la înregistrare;

– în dosarul nr. …/…/2013 al Judecătoriei …, au fost acordate 5 termene de judecată, pentru administrarea probei cu înscrisuri şi pentru audierea martorilor propuşi de părţi, cauza fiind soluţionată la 104 zile de la înregistrare;

– în dosarul nr. …/…/2012 al Judecătoriei …, au fost acordate 4 termene de judecată pentru administrarea probatoriului încuviinţat, cauza fiind soluţionată la aproximativ 90 de zile de la înregistrare;

– în dosarul nr. …/…/2013 al Tribunalului …, au fost acordate 6 termene de judecată pentru administrarea probatoriului încuviinţat în apel, cauza fiind soluţionată la 125 zile de la înregistrare;

– în dosarul nr. …/…/2013 al Judecătoriei …, au fost încuviinţate cererile de probaţiune formulate de ambele părţi, precum şi efectuarea unei anchete sociale, la domiciliul părţilor, cauza fiind soluţionată la 49 zile de la înregistrare;

– în dosarul nr. …/…/2013 al Judecătoriei …, au fost acordate 4 termene de judecată, pentru audierea martorilor propuşi de petentă, cauza fiind soluţionată la 54 zile de la înregistrare;

– la Judecătoria …, în dosarul nr. …/…/2014, la al treilea termen de judecată, din 10.04.2014, cauza a fost din nou amânată, pentru ca pârâtul să asigure prezenţa martorului propus;

– în dosarul nr. …/…/2013 al Judecătoriei …, au fost acordate 2 termene de judecată, după care instanţa a amânat pronunţarea, a repus cauza pe rol pentru noi lămuriri, acordând ulterior alte 4 termene de judecată pentru administrarea probei cu înscrisuri, cauza fiind soluţionată la 37 zile de la înregistrare;

– în dosarul nr. …/…/2013 al Judecătoriei …, au fost acordate 3 termene de judecată, pentru audierea martorilor propuşi de părţi, cauza fiind soluţionată la 79 zile de la înregistrare;

– în dosarul nr. ../…/2013 al Judecătoriei … au fost acordate 4 termene de judecată, pentru audierea martorilor propuşi de părţi şi pentru a se solicita relaţii de la Postul de Poliţie, cauza fiind soluţionată la 90 zile de la înregistrare;

– dosarul nr. …/…/2014 al Judecătoriei …, a fost înregistrat la data de 15.01.2014, primul termen de judecată fiind acordat la data de 03.02.2014, cand, au fost încuviinţate probele solicitate de părţi, dispunându-se şi efectuarea unei anchete sociale, cauza fiind soluţionată la 51 zile de la înregistrare;

– în dosarul nr. …/…/2012 al Judecătoriei …, au fost acordate 6 termene de judecată, pentru administrarea probatoriului încuviinţat, respectiv proba cu înscrisuri, cu martori şi interogatoriul pârâtului, cauza fiind soluţionată în 79 zile.

Situaţii similare au fost întâlnite şi în unele cauze înregistrate la Judecătoria …, Judecătoria …, Judecătoria …, Judecătoria …, Judecătoria …, Judecătoria ….

Nerespectarea dispoziţiilor art. 97 alin. 1 din Regulamentul de ordine interioară al instanţelor şi, uneori, lipsa de rigoare în studierea cauzelor (exemplificând aici: dosarul nr. …/…/2013 al Judecătoriei …, în care au fost acordate 2 termene de judecată, iar după rămânerea în pronunţare, cauza a fost repusă pe rol, pentru a se dispune numirea unui avocat din oficiu, pentru pârât; dosarul nr. …/…/2012 al Judecătoriei …, în care după ce au fost acordate 6 termene de judecată, instanţa a acordat un nou termen pentru ca reclamantele să-şi precizeze cererile de chemare în judecată; dosarul nr. …/…/2012 al Judecătoriei …, în care la al 4-lea termen de judecată, instanţa a acordat o nouă amânare pentru a se desemna apărător din oficiu, pentru pârât), au constituit alte situaţii care au contribuit, de asemenea la prelungirea procedurii judiciare.

  1. f) Potrivit art 27 al. (8), potrivit cărora ,,pronunţarea se poate amâna cu cel mult 24 de ore, iar motivarea ordinului se face în cel mult 48 de ore de la pronunţare”.

Verificările efectuate au relevat că, majoritatea instanţelor respectă termenul de amânare a pronunţării stabilit prin legea specială, fiind însă identificate şi situaţii în care termenul menţionat a fost depăşit, după cum urmează:

– la Judecătoria …, într-un dosar s-au acordat 9 termene de judecată, după care pronunţarea a fost amânată pentru 3 zile;

– la nivelul Secţiei a IV- Civilă a Tribunalului …, unde în două dosare pronunţarea a fost amânată o săptămână;

– la instanţele arondate Tribunalului …, respectiv Judecătoriile …, … şi …, care au comunicat că intervalul pentru care a fost amânată pronunţarea s-a plasat la nivelul a 24 de ore, maxim 2 zile;

– la Judecătoria …, unde s-a comunicat că au existat cazuri în care pronunţarea a fost amânată 7 zile;

– la Judecătoria … unde durata amânărilor de pronunţare în acest tip de cauze este de 1-3 zile;

– la Judecătoria … amânarea pronunţării s-a dispus într-o singură cauză, pentru o perioadă de timp de 3 zile;

– la Judecătoria … unde durata amânărilor de pronunţare în acest tip de cauze este de 1-4 zile:

Totodată, hotărârile în baza cărora au fost emise ordine de protecţie au fost motivate, de regulă, în termenul legal de 48 de ore, identificându-se, însă şi excepţii:

– în dosarul nr. …/…/2012 al Judecătoriei …, sentinţa a fost pronunţată la 19.02.2013, iar redactarea hotărârii s-a efectuat la 15.04.2013 (la 56 de zile);

– în dosarele nr. …/…/2013, nr. …/…/2013 şi nr. …/…/2013 ale Judecătoriei … motivarea sentinţelor s-a efectuat într-un termen de aproape 30 de zile;

– în dosarul nr. …/…/2013 al Judecătoriei …, sentinţa a fost pronunţată la 04.04.2014, iar redactarea hotărârii s-a efectuat la 19.05.2014 (la aproximativ 45 zile);

– în dosarul nr. …/…/2012 Tribunalul … a redactat decizia la 73 de zile de la pronunţare;

– în dosarul nr. …/…/2012 înregistrat pe rolul Judecătoria … termenul în care au fost redactată sentinţa civilă a fost de 48 de zile de la pronunţare.

– la Judecătoria Iaşi redactarea hotărârilor s-a efectuat la 11 zile de la pronunţarea sentinţei, în dosarul nr. …/…/2012, la 54 de zile, în dosarul nr. …/…/2012, la 21 de zile, în dosarul nr. …/…/2013.

Situaţii similare au fost întâlnite şi în dosarele: nr. …/…/2013, nr. …/../2013, nr. …/…/2012, nr. …/…/2013, nr. …/./2012 ale Tribunalului …; dosarul nr. …/../2014 al Judecătoriei …; dosarele nr. …./…/2013, nr. …/…/2013, nr. …/…/2013, nr. …/…/2012 ale Judecătoriei ….

  1. g) Potrivit art. 29 alin. (1) din Legea nr. 217/2003 ordinele de protecţie sunt executorii.

Totodată, conform dispoziţiilor prevăzute de art. 31 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 217/2003 ordinul de protecţie se comunică de îndată structurilor Poliţiei Române. Din această perspectiva, în acest subcapitol vor fi analizate, succesiv aspectele referitoare la: intervalul de timp scurs între momentul pronunţării sentinţei şi cel al comunicării ordinului de protecţie; instanţa care realizează această comunicare; actul comunicat organului de executare(dispozitivul sentinţei, hotărârea în integralitatea ei sau un ordin de protecţie întocmit separat).

Intervalul de timp, scurs între data pronunţării sentinţei şi data comunicării ordinului de protecţie către organul de executare, este în strânsă legătură cu actul care se comunică acestuia din urmă, de către instanţă.

Astfel, s-au identificat următoarele situaţii:

  1. ordinul de protecţie este comunicat organului de executare în ziua pronunţării, caz în care actul comunicat organului de executare îl constituie:

– copie de pe dispozitivul hotărârii sau o adresă în care este inserată minuta sentinţei (Tribunalul …, Tribunalul …,Tribunalul …, Tribunalul …, Judecătoria …, Judecătoria …);

– un ordin de protecţie separat întocmit (Judecătoria …, Judecătoria …, Judecătoria …, Judecătoria …, Judecătoria …, Judecătoria …, Judecătoria …);

  1. 2. ordinul de protecţie este comunicat organului de executare, după redactarea hotărârii, în termen de până la 48 de ore (termen legal de redactare), caz în care actul comunicat îl constituie hotărârea judecătorească în integralitatea ei (Judecătoria …, Judecătoria …, Judecătoria …, Judecătoria …, Judecătoria …, Judecătoria …, ….);
  2. 3. ordinul de protecţie este comunicat de către instanţa de control judiciar când aceasta dispune emiterea ordinului, fie de îndată (Tribunalul … Tribunalul …), fie după redactarea deciziei civile (Tribunalul …);
  3. ordinului de protecţie (în una din formele anterior menţionate), este comunicat de instanţa de fond, după soluţionarea căii de atac (Judecătoria …, Judecătoria …), situaţie în care între data pronunţării sentinţei prin care s-a dispus emiterea ordinului de protecţie şi data soluţionării căii de atac a trecut un interval de minim 60 de zile;
  4. comunicarea ordinului de protecţie se realizează tot de către prima instanţă, atunci când sentinţele sunt reformate în căile de atac, după redactarea deciziilor (Tribunalul …, Tribunalul … şi Tribunalul …).
  5. decizia instanţei de control judiciar prin care a fost reformată soluţia instanţei de fond în sensul respingerii cererii de emitere ordin de protecţie nu a fost comunicată structurilor poliţiei române pentru a se reveni asupra măsurilor dispuse iniţial (dosar nr. …/…/2013 al Tribunalului …).

Urmare a verificărilor s-au identificat situaţii de practică neunitară chiar la nivelul judecătoriilor arondate aceluiaşi tribunal, în privinţa datei şi a actului comunicat organului de executare, în sensul celor anterior expuse.

Spre exemplificare, la Judecătoria …, într-o cauză (dosar nr. …/…/2014) s-a întocmit şi emis un ordin de protecţie, în timp ce în alte 4 cauze s-a comunicat organului de executare sentinţa civilă.

La Judecătoria …, în dosarul nr. …/…/2012 s-a comunicat organului de executare hotărârea judecătorească, iar în dosarul nr. …/…/2012   s-a comunicat dispozitivul hotărârii.

La Judecătoria …, în 3 cauze s-a dispus emiterea unui ordin de protecţie, într-una dintre acestea comunicându-se organului de executare dispozitivul hotărârii pronunţate, iar în celelalte două, hotărârea judecătorească în integralitate.

Trebuie menţionat că, indiferent de actul comunicat, foarte multe instanţe au transmis măsura dispusă organului de executare, la intervale de timp semnificative faţă de data pronunţării hotărârii şi uneori, chiar şi faţă de data redactării sentinţei, astfel: la Judecătoria …comunicarea ordinului s-a realizat   într-un interval de timp de 4-60 de zile de la pronunţarea sentinţei; la Judecătoria … comunicarea s-a făcut într-un interval de timp cuprins între 2 şi 37 de zile; la Judecătoria … într-un interval de 1-20 de zile; la Judecătoria … comunicarea s-a făcut într-un interval de timp de 1 şi 17 zile­; la Judecătoria … într-un interval de 1-16 zile; la Judecătoria … comunicarea s-a făcut de îndată sau într-un interval de timp de până la 14 zile; la Judecătoria … comunicarea hotărârii în integralitatea ei, s-a realizat într-un interval cuprins între 3 şi 12 zile; la Judecătoria … comunicarea s-a făcut într-un interval cuprins între 2 şi 7 zile.

  1. h) Calea de atac exercitată împotriva hotărârilor instanţelor de fond.

Potrivit art. 30(1) din Legea nr. 217/2003 hotărârea prin care se dispune ordinul de protecţie este supusă numai recursului (…)

Astfel, până la intrarea în vigoare a noului cod calea de atac în cauzele având ca obiect emiterea ordinului de protecţie, era cea prevăzută în textul de lege anterior menţionat, respectiv cea a recursului.

Potrivit art. 3 din Legea nr. 76/2012 pentru punerea în aplicare a Legii            nr. 134/2010 privind codul de procedură civilă dispoziţiile acestuia ,,se aplică numai proceselor şi executărilor silite începute după intrarea acestuia în vigoare”.

Art. 7 (1), din acelaşi act normativ, prevede că ,,dacă prin prezenta lege nu se prevede altfel, ori de câte ori printr-o lege specială se prevede că hotărârea judecătorească de primă instanţă este “definitivă”, de la data intrării în vigoare a Codului de procedură civilă, aceasta va fi supusă numai apelului la instanţa ierarhic superioară”.

Totodată la alin.(2) al articolului anterior enunţat, se stabileşte că ,,dispoziţiile alin. (1) se aplică şi în cazul în care printr-o lege specială se prevede că hotărârea judecătorească de primă instanţă este “supusă recursului” sau că “poate fi atacată cu recurs” ori, după caz, legea specială foloseşte o altă expresie similară”.

Cauzele având ca obiect ordin de protecţie au fost soluţionate de către instanţele de control judiciar în perioada vizată, în apel sau în recurs.

Astfel, după intrarea în vigoare a noului Cod de procedură civilă, la data de 15.02.2013, instanţele în marea lor majoritate, apreciind că sunt aplicabile dispoziţiile legale anterior menţionate şi că regula este soluţionarea în calea de atac a apelului, au procedat la judecarea acestor cereri, după cum urmează:

  1. în apel, calea de atac formulată de parte fiind cea a apelului;
  2. în apel, după recalificarea căii de atac a recursului formulat de parte (Tribunalul … –Secţia a V-a Civilă în dosarul nr. …/…/2013).

S-au constatat însă şi situaţii în care unele tribunale au judecat acest gen de cauze şi după data de 15.02.2013 ca instanţe de recurs, procedând în trei modalităţi distincte, după cum urmează:

  1. fie au respins recursul, ca inadmisibil, în raport de dispoziţiile mai sus enunţate, apreciindu-se că sunt incidente în cauză dispoziţiile art. 457 alin. 3 Cod procedură civilă, în conformitate cu care, „dacă instanţa respinge ca inadmisibilă calea de atac neprevăzută de lege, exercitată de partea interesată, în considerarea menţiunii inexacte din cuprinsul hotărârii cu privire la calea de atac, hotărârea pronunţată de instanţa de control judiciar va fi comunicată, din oficiu, tuturor părţilor care au luat parte la judecata în care s-a pronunţat hotărârea atacată. De la data comunicării începe să curgă, dacă este cazul, termenul pentru exercitarea căii de atac prevăzute de lege”(Tribunalul … în dosarul nr. …/…/2013; Tribunalul … în dosarul nr. …/…/2013; Tribunalul … în dosarul nr. …/../2013; Tribunalul … în dosarul nr. …/…/2013, Tribunalul … în dosarele nr. …/…/2013, nr. …/…/2013 şi nr. …/…/2013);
  2. fie au recalificat calea de atac a apelului în recurs (Tribunalul … în dosarul nr. …/../2013, înregistrat iniţial în sistem la data de 20.05.2013):
  3. fie au soluţionat cauza în recurs, respingând ca inadmisibilă cererea, în baza art. 83 alin. 3 din noul Cod de procedură civilă (Tribunalul … în dosarul nr. …/…/2013; Tribunalul … în dosarul nr. …/../2013).

Mai trebuie menţionat că a fost identificată şi o situaţie în care, ulterior datei de 15.02.2014, în cadrul aceluiaşi tribunal a existat o practică neunitară privind calea de atac ce se exercită împotriva sentinţei civile pronunţate în cauzele având ca obiect emitere ordin de protecţie.

Astfel, la Tribunalul …din cele 4 cauze, una singură a fost soluţionată ca apel, celelalte 3 cauze fiind soluţionate ca recurs.

 

3.Evidenţele instanţei privind emiterea ordinului de protecţie.

În ceea ce priveşte evidenţele privind cauzele având ca obiect emitere ordin de protecţie, marea majoritate a instanţelor au raportat că nu evidenţiază în mod distinct asemenea tipuri de cauze, având în vedere că nici Legea nr. 217/2003 şi nici Regulamentul de ordine interioară al instanţelor judecătoreşti nu prevăd registre speciale pentru acestea.

Există însă şi excepţii, după cum urmează:

– la Judecătoria …, unde s-a comunicat faptul că la data de 01.06.2012 a înfiinţat registrul privind evidenţa ordinelor de protecţie, ţinut de un grefier din cadrul Biroului executări civile al secţiei civile;

– la Judecătoria …, care deţine o evidenţă electronică a dosarelor având ca obiect ordin de protecţie, în ceea ce priveşte cauzele admise, înregistrarea efectuându-se la momentul soluţionării cauzelor;

– la Judecătoriei …, unde a fost înfiinţat un registru special, în care sunt înregistrate în ordine aceste cauze, registru ce are următoarele menţiuni: numărul curent; numărul de dosar; soluţia instanţei; soluţia din calea de atac; emiterea formelor de executare;

– la Judecătoria …, care a comunicat că ulterior prezentelor verificări a iniţiat un registru de evidenţă a acestor cauze cu următoarele menţiuni: număr curent; număr dosar; data înregistrării dosarului; primul termen de judecată; numele şi prenumele părţilor şi domiciliul acestora; soluţia pronunţată, numărul şi data hotărârii; exercitarea căii de atac şi data înaintării dosarului în calea de atac; soluţia instanţei de control judiciar; data comunicării ordinului de protecţie şi organul căruia i s-a comunicat; data confirmării primirii şi data executării ordinului. La fel a procedat şi Judecătoria …, unde pentru evidenţierea cauzelor având ca obiect ordin de protecţie, s-a deschis un caiet tip registru, cu menţiuni similare;

– la Judecătoria … unde este ţinut un registru în care se evidenţiază cauzele în această materie, sub aspectul creanţelor stabilite prin hotărâri judecătoreşti pentru care executarea se face din oficiu.

– la Judecătoria … este ţinută o evidenţă specială în această materie, respectiv un registru în care se menţionează: numărul dosarului, data înregistrării, numele şi adresa reclamantului, numele şi datele personale ale pârâtului, numărul hotărârii şi data pronunţării, soluţia instanţei, pe scurt, numele judecătorului care a emis ordinul de protecţie, numărul şi data ordinului de protecţie, calea de atac şi soluţia pronunţată de instanţa de control judiciar.

– la Judecătoria … este ţinut un registru în care se evidenţiază cauzele în această materie, cu următoarea rubricaţie: nr. de dosar, sentinţa civilă, reclamant, pârât, data comunicării ordinului de protecţie, data declarării recursului, data înaintării în calea de atac, soluţia instanţei de control judiciar, data emiterii ordinului de către tribunal

– la Judecătoria … s-a deschis un caiet tip registru, pentru evidenţierea cauzelor, având ca obiect ordin de protecţie care conţine un tabel cu următoarele rubrici: număr curent, număr dosar, data înregistrării cererii, numele şi prenumele reclamantului, obiectul cererii, data şi soluţia pronunţată, data comunicării ordinului de protecţie, data declarării recursului, data înaintării recursului la instanţa de control judiciar, soluţia instanţei de control judiciar, observaţii.

– la Judecătoria … şi la judecătoria … în cadrul Biroului Executări Civile a fost înfiinţat registrul de evidenţă a cauzelor de acest tip, pentru punerea în executare a cheltuielilor judiciare avansate de stat;

– la Judecătoria … s-a înfiinţat registru ad-hoc în care se consemnează numărul de dosar, părţile, data soluţionării /soluţia adoptată, soluţia în calea de atac, data comunicării ordinului de protecţie.

– la Judecătoria … începând cu anul 2014 se fac menţiuni (adaptate) în Registrul persoanelor ocrotite.

De asemenea, la Judecătoriile …, …, …, … şi … sunt evidenţiate datele privind comunicare ordinului de protecţie, confirmarea primirii ordinului şi a executării acestuia, iar la Judecătoria …, deşi s-a comunicat că nu este ţinută o evidenţă specială în această materie, au fost menţionate datele privind comunicarea, confirmarea şi executarea ordinului de protecţie.

  1. Durata de soluţionare a cauzelor având ca obiect ordin de protecţie.

În ce priveşte respectarea dispoziţiilor legale care reglementează procedura emiterii ordinului de protecţie, referitoare la durata de soluţionare a cauzelor, în urma relaţiilor comunicate de instanţe şi a verificării dosarelor din sistemul informatic Ecris, s-a constatat că durata de soluţionare a cauzelor la fond a fost de 1-174 zile, iar în calea de atac a fost cuprinsă între 30- 310zile.

Din perspectiva modului de respectare a caracterului urgent prevăzut de         art. 27 alin. (1) din legea specială, raportat la obligaţia de soluţionare a cauzelor deduse judecăţii într-un termen rezonabil, instituită în sarcina judecătorilor prin dispoziţiile art. 5 alin. 2 lit. g din Regulamentul de ordine interioară al instanţelor judecătoreşti, în urma verificărilor efectuate, s-au identificat mai multe cauze care au determinat prelungirea duratei de soluţionare.

Astfel, pe lângă primul termen de judecată stabilit de completul învestit cu soluţionarea cauzei după repartizarea aleatorie a acesteia, care s-a constatat a fi, în unele situaţii, foarte lung raportat la cerinţele legii speciale, alte cauze care au condus la prelungirea procedurilor judiciare, după regularizarea cererii, au fost:

-acordarea unor termene la intervale mari de timp sau neacordarea acestora pe perioada vacanţelor judecătoreşti cu referire la cauzele vizate;

– amânări de pronunţare succesive şi, ulterior repunerea cauzei pe rol;

– amânări pentru precizarea cererii de chemare în judecată;

– amânări pentru a se lua cunoştinţă de actele din dosar;

-amânări pentru desemnarea apărătorului din oficiu şi, ulterior, pentru angajare avocat pentru aceeaşi parte;

-administrarea unui probatoriu necesită timp îndelungat.

În continuare exemplificăm:

– în dosarul nr. …/…/2013 al Judecătoriei …, două dintre termenele de judecată au fost acordate la 54 şi respectiv 50 zile, constatându-se că pe perioada vacanţei judecătoreşi dosarul nu a primit termen la completul de urgenţă, cauza fiind amânată din data de 15.07.2013 pentru data de 09.09.2013.

Cauza a rămas în pronunţare la data de 28.10.2013, pronunţarea fiind amânată pentru 29.10.2013, când, cauza a fost repusă pe rol, acordându-se termen la data de 26.11. 2013, pentru a se asigura prezenţa martorilor propuşi de pârât;

– în dosarul nr. …/../2012 al Judecătoriei … au fost acordate 6 termene de judecată pentru lipsă de procedură cu pârâtul, după care instanţa a acordat un nou termen pentru ca reclamantele să-şi precizeze cererile de chemare în judecată, ulterior cauza fiind din nou amânată, ca urmare a încuviinţării cererii de amânare formulată de apărătorul ales al pârâtului, pentru a se lua act de conţinutul înscrisurilor din dosar;

– în dosarul nr. …/…/2013 al Judecătoriei …, au fost acordate 7 termene de judecată, pe o perioadă de 5 luni. De menţionat că, în perioada vacanţei judecătoreşti, termenul de judecată a fost acordat la aproximativ 2 luni;

– dosarul nr. …/…/2013 al Judecătoriei … a fost înregistrat la 4.10.2013, primind primul termen de judecată la 27.01.2014, când, cauza a fost amânată la data de 24.03.2014 (după aproximativ 2 luni), pentru adminstrarea probei testimoniale;

– în dosarul nr. …/../2013 al Judecătoriei …, au fost acordate 4 termene de judecată, dintre care două au fost acordate la un interval de 1 lună, fiecare;

– în dosarul nr. …/…/2012 al Judecătoriei …, au fost acordate 5 termene de judecată pentru lipsă de procedură cu părţile, precum şi pentru audierea martorilor, ca urmare a încuviinţării probei testimoniale;

– în dosarul nr. …/…/2012 al Judecătoriei …, au fost acordate 4 termene de judecată, după care, instanţa a acordat un nou termen, pentru a se desemna apărător din oficiu pârâtului, iar ulterior alte două termene pentru administrarea probatoriului încuviinţat şi pentru ca părţile să depuină concluzii scrise;

– în dosarul nr. …/…/2013 al Judecătoriei … au fost acordate 2 termene de judecată, cauza rămânând în pronunţare, după care a fost repusă pe rol, pentru a se dispune numirea unui avocat din oficiu pârâtului;

– în dosarul nr. …/../2013 al Judecătoriei … au fost acordate 3 termene de judecată, unul dintre acestea fiind acordat la un interval de 40 de zile(în perioada vacanţei judecătoreşti);

– în dosarul nr. …/../2013 al Judecătoriei … au fost acordate 7 termene de judecată pentru audierea martorilor propuşi de părţi, unul dintre termene fiind acordat la 42 de zile (aceeaşi situaţie întâlnindu-se şi în dosarul nr. …/212/2013 al Judecătoriei …);

– în dosarul nr. …/../2013 al Judecătoriei …, au fost acordate patru termene de judecată pentru administrarea probatoriului încuviinţat de instanţă, două dintre acestea fiind acordate la un interval de 34 şi respectiv 43 zile;

Situaţii similare au fost întâlnite şi la Judecătoria …, în dosarele nr. …/../2013 şi nr. …/../ 2013; la Tribunalul … în dosarele nr. …/../2013 şi nr. …/../2013; la Tribunalul … în dosarul nr. …/../2013; la Tribunalul … în dosarul nr. …/../2012.

Totodată, amănarea pronunţării pe o perioadă mai mare decât cea prevăzută de lege(24 de ore), precum şi motivarea hotărârilor în afara termenului legal (48 de ore) constituie alte două cauze, care, împreună cu cele enumerate mai sus, au condus la prelungirea duratei de soluţionare.

În cazul instanţelor de control judiciar durata de soluţionare este influenţată de cele mai multe ori de intervalul de timp nejustificat de mare, necesar pentru stabilirea primului termen de judecată, dar şi de acordarea unor termene relativ mari, în raport de caracterul urgent al acestor cauze.

Astfel, cu titlu de exemplu expunem următoarele situaţii:

– Tribunalului … unde dosarul nr. …/../2013 înregistrat la 12.12.2013 a primit prim termen de judecată la data de 06.02.2014, dosarul nr. …/271/2013 a fost înregistrat la 09.12.2013 cu prim termen de judecată 03.04.2014, iar dosarul nr. …/…/2013 înregistrat la 02.12.2013 a primit termen la 11.03.2014;

– Tribunalul … unde dosarul nr. …/../2012 înregistrat la 18.09.2012 a primit termen la data de 15.02.2013, dosarul nr. …/../2012 înregistrat la 19.10.2012 a primit termen de judecată la 12.04.2013, iar dosarul nr. …/../2012 înregistrat la 05.11.2012 a primit termen la 17.05.2013;

– Tribunalul …, unde doaarul …/../2013 a fost înregistrat la 22.11.2013 primind prim termen de judecată la 13.03.2014.

Respectarea caracterului urgent şi de către instanţele de control judiciar, reflectată într-o primă fază în stabilirea primului termen de judecată, este importantă, în contextul în care au fost identificate situaţii când instanţa de fond, după o analiză sumară a stării de pericol, nu a dispus emiterea ordinului de protecţie, iar în calea de atac s-a apreciat ca fiind oportună emiterea acestuia, sau vice – versa.

Astfel, prin sentinţa civilă nr. …/05.06.2013 pronunţată în dosarul              nr. …/../2013 înregistrat la data de 11.04.2013, Judecătoria … a respins cererea formulată de reclamantă privind emiterea ordinului de protecţie. Împotriva acestei sentinţe, reclamanta a formulat apel soluţionat prin decizia civilă nr. …/A/20.09.2013 a Tribunalului …, în sensul admiterii, dispunându-se emiterea ordinului de protecţie.

O situaţie similară a fost identificată în cauza nr. …/../2013 înregistrată iniţial în sistem la data de 19.01.2013, soluţionată prin sentinţa civilă nr. …/2013 de Judecătoria … în sensul respingerii cererii, iar prin decizia civilă nr. …/R/16.05.2013 pronunţată de Tribunalul …, s-a admis cererea de recurs formulată de reclamantă, dispunându-se emiterea ordinului de protecţie.

Cu referire la exemplele de mai sus, durata de soluţionare şi atingerea scopului urmărit prin promovarea cererii de emitere a ordinului de protecţie, s-a realizat într-un interval cuprins între 120-180 de zile de la înregistrarea cererii în sistem, şi, respectiv 42- 60 de zile de la înregistrarea cererii la instanţa de control judiciar, ordinul fiind comunicat organului de executare la momentul pronunţării de către instanţa de apel.

O situaţie diferită a fost identificată în dosarul nr. …/../2013, unde, Judecătoria … prin sentinţa civilă nr. …/25.09.2013 a apreciat oportun admiterea în parte a unei cereri de emitere a ordinului de protecţie(pentru o durată de 3 luni), ordin comunicat organului de executare la data de 26.09.2013. La data de 30.09.2013 pârâtul a formulat apel soluţionat prin decizia civilă nr. …/06.12.2013 (după aproximativ 60 de zile) prin care se admite apelul şi se respinge cererea de emitere a ordinului de protecţie. Aceeaşi soluţie s-a pronunţat şi în dosarul              nr. …/../2013 al Tribunalului ….

În această situaţie durata de soluţionare a căii de atac cu tot ce presupune aceasta, alocare prim termen şi soluţionare, a depăşit durata măsurii restrictive impuse prin ordinul de protecţie emis de instanţa de fond, lipsind astfel de eficienţă măsura luată de instanţa de control judiciar.

  1. CONCLUZII:

Analiza comparativă a datelor şi situaţiilor statistice, raportate la perioada de referinţă în care au fost înregistrate cauzele pe rolul instanţeilor de judecată                     -12.05.2012-31.03.2014- atât sub incidenţa vechilor reglementări procedurale, cât şi a noului Cod procedură civilă a relevat faptul că, prin noile reglementări, deşi judecătorul are autonomie decizională privind organizarea şedinţei de judecată, nu s-a înregistrat o îmbunătăţire, în sensul reducerii duratei de soluţionare a cauzelor având ca obiect emitere ordin de protecţie.

Totodată, verificările efectuate au condus la identificarea unei practici neunitare la nivelul instanţelor în ceea ce priveşte procedura de soluţionare a cauzelor având ca obiect emitere ordin de protecţie, dar şi a unor factori care au determinat prelungirea duratei acesteia, deşi legea reglementează caracterul urgent în ceea ce o priveşte.

Astfel, în ceea ce priveşte primul aspect, la instanţele de fond s-a constatat existenţa unei practici neunitare, referitor la gestionarea cauzelor, în raport de urgenţa în judecarea acestora stabilită prin lege, sub următoarele aspecte:

– modalitatea de stabilire a primului termen de judecată şi, implicit a aplicării procedurii de regularizare;

– durata termenelor acordate;

– actul comunicat organului de executare;

– intervalul de timp la care se comunică ordinul de protecţie, raportat la data soluţionării cauzei

La nivelul tribunalelor practica neunitară constată a fost generată de:

– interpretarea diferită a dispoziţiilor art. 30 din Legea nr. 217/2003, care reglementează calea de atac ce poate fi exercitată împotriva sentinţei pronunţate de prima instanţă, sub aspectul soluţionării cauzei în cameră de consiliu sau în şedinţă publică şi asigurarea asistenţei juridice persoanelor împotriva cărora se solicită emiterea ordinului de protecţie, având în vedere că norma legală menţionată nu derogă de la dreptul comun;

– comunicarea ordinului de protecţie de către instanţa de fond sau de către instanţa de control judiciar, în cazul în care, aceasta din urmă dispune emiterea ordinului de protecţie;

Cu referire la factorii care au determinat temporizarea procedurilor de acest tip, s-au constatat următoarele situaţii:

  1. luarea unor măsuri diferite de gestionare a cauzelor la nivelul instanţelor, cu referire la dispoziţiile art. 200 Cod procedură civilă, privind regularizarea cererii, parcurgerea procedurii scrise fără ca termenele acordate să fie reduse de către judecătorul cauzei (art. 201 alin. 5 Cod procedură civilă) şi stabilirea primului termen de judecată la perioade mari de la înregistrarea acesteia pe rolul instanţei de judecată, au condus la soluţionarea dosarelor în intervale diferite, unele la aproximativ un an de la data înregistrării în sistem.
  2. acordarea unor termene de judecată relativ mari, pe durata soluţionării cauzei;
  3. nerespectarea exigenţelor de celeritate impuse de obiectul specific al acestui tip de cauze constând în încuviinţarea unor probe a căror administrare a necesitat timp îndelungat, contrar dispoziţiilor art. 27 alin. (7) din Legea nr. 217/2003;
  4. amânarea pronunţării şi motivarea hotărârii în termene mai mari decât cele prevăzute de art. 27 alin. 8 din Legea nr. 217/2003;
  5. comunicarea ordinului de protecţie la diferite intervale de timp, de la data pronunţării hotărârii.

 

  1. PROPUNERI

Având în vedere aspectele constatate în urma verificărilor efectuate, apreciem că se impune atât propunerea unor modificări legislative în scopul reglementării exprese a procedurii de emitere a ordinului de protecţie, dar şi adoptarea unor măsuri administrative cu efect direct şi imediat asupra unificării practicii şi asigurării celerităţii soluţionării cauzelor cu acest obiect.

  1. Propuneri de modificare a reglementărilor în vigoare, ca o premisă pentru realizarea unor bune practici în această materie:

– reglementări exprese în legea specială în sensul suprimării procedurii de regularizare a cererii prevăzută de dispoziţiile art. 200 Cod procedură civilă raportat la caracterul urgent al acestor tipuri de cerere, atât în faţa instanţelor de fond cât şi a celor de control judiciar;

– modificarea art. 30 din Legea nr. 217/2003, cu raportare la art. 27 din acelaşi act normativ în sensul ca sfera de incidenţă a acestuia din urmă să nu fie limitată în mod exclusiv, la procedura de judecată în faţa instanţei de fond, urmând a fi reglementate şi dispoziţii similare pentru instanţele de control judiciar;

– modificarea dispoziţiilor art. 31 pct. 1 din Legea nr. 217/2003, în sensul de a menţiona expres necesitatea comunicării către organul de executare, în ziua pronunţării, a unei copii de pe dispozitivul hotărârii prin care s-a admis cererea de emitere a ordinului de protecţie;

         – modificarea Hotărârii nr. 387/2005 pentru aprobarea Regulamentului de ordine interioară al instanţelor judecătoreşti prin înfiinţarea unui registru de evidenţă a ordinelor de protecţie emise de instanţele de judecată, care să cuprindă în afara datelor tip şi menţiuni exprese referitoare la data şi confirmarea executării măsurii dispuse;

  1. Propuneri de instituire a unor măsuri administrative în vederea unificării practicii şi asigurării celerităţii soluţionării cauzelor având ca obiect ordin de protecţie:

        – adoptarea de către conducerile administrative ale instanţelor a unor măsuri specifice, care să asigure condiţii optime pentru desfăşurarea activităţii de judecată propriu-zisă, astfel încât să poată fi acordate termene de judecată la intervale reduse de timp;

        – stabilirea prin hotărâre de colegiu de conducere a unor termene de recomandare scurte, adaptate caracterului urgent al cererii;

   – discutarea la şedinţele de învăţământ profesional, la nivelul judecătoriilor şi tribunalelor, a aspectelor care contribuie la scurtarea duratei procedurii, privind:

  1. a) parcurgerea procedurii de regularizarea a cererilor având ca obiect emiterea ordinelor de protecţie numai în situaţii de excepţie;
  2. b) admisibilitatea probelor propuse în cadrul cererilor având ca obiect emiterea ordinelor de protecţie, în raport de dispoziţiile art. 27(7) teza a-II-a din Legea nr. 217/2003;
  3. c) în situaţia încuviinţării unor probe ce nu pot fi administrate de îndată, termenul să fie acordat la un interval redus de timp;
  4. d) comunicarea organului de executare, în ziua pronunţării, a unei copii de pe dispozitivul hotărârii prin care s-a admis cererea de emiterea ordinului de protecţie.
  5. Monitorizarea de către conducerea curţilor de apel a măsurilor luate la nivelul instanţelor arondate şi comunicarea către Inspecţia judiciară, în termen de 1 an de la data implementării măsurilor, a situaţiei cauzelor având ca obiect emiterea ordinelor de protecţie, înregistrate în această perioadă de timp, sub aspectul duratei de soluţionare.
  6. Înaintarea raportului de control Secţiei pentru judecători a Consiliului Superior al Magistraturii;
  7. Comunicarea, după aprobarea de către Secţia pentru judecători a Consiliului Superior al Magistraturii, a raportului de control Ministerului Justiţiei şi curţilor de apel pentru a fi transmis instanţelor arondate.

 

INSPECTORI JUDICIARI

Prin Hotărârea nr. 815 pronunţată la data de 26.08.2014, Secţia pentru judecători a Consiliului Superior al Magistraturii a hotărât:

– însuşirea răspunsului Inspecţiei Judiciare la precizările şi/sau obiecţiunile formulate de Judecătoria Roman, Judecătoria Braşov, Tribunalul Bucureşti, Judecătoria Constanţa, Judecătoria Însurăţei, Judecătoria Timişoara şi Curtea de Apel Timişoara cu privire la Raportului Inspecţiei Judiciare privind verificarea modalităţii de aplicare de către instanţe a dispoziţiilor art. 23 şi următoarele din Legea nr. 217/2003 pentru prevenirea şi combaterea violenţei în familie, referitoare la emiterea ordinului de protecţie.

– aprobarea Raportului Inspecţiei Judiciare privind verificarea modalităţii de aplicare de către instanţe a dispoziţiilor art. 23 şi următoarele din Legea nr. 217/2003 pentru prevenirea şi combaterea violenţei în familie, referitoare la emiterea ordinului de protecţie.

– însuşirea propunerilor formulate în cuprinsul Raportului Inspecţiei Judiciare.

Sursa: Inspectia Judiciara

By

Robert Williams

Editor in Chief

News24.7WorldPress

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.