RAPORT privind sesizarea Consiliului Superior al Magistraturii de apărare a independenţei sistemului judiciar

Read Time9 Minute, 3 Second

Nr. 1268/IJ/317/DIP/201

 

 

 

 

                                                                                    RAPORT

 

                                                  privind sesizarea Consiliului Superior al Magistraturii

                                                  de apărare a independenţei sistemului judiciar

La data de 6.03.2015 a fost comunicată Inspecţiei Judiciare Hotărârea       nr. 181/19.02.2015 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii, prin care s-a solicitat efectuarea unor verificări cu privire la apărarea independenţei sistemului judiciar, ca urmare a declaraţiilor din data de 14.02.2015 făcute de domnul Călin Popescu Tăriceanu – Preşedintele Senatului României, privind respingerea solicitării de ridicare a imunităţii parlamentare a domnului senator Varujan Vosganian.

În motivarea solicitării, Consiliul Superior al Magistraturii a precizat că prin adresa nr. 4370/19.02.2015, domnul judecător Nicolae Horaţius Dumbravă a supus atenţiei Plenului necesitatea sesizării Inspecţiei Judiciare cu privire la afirmaţiile domnului Călin Popescu Tăriceanu – Preşedintele Senatului, respectiv „Consider că CSM ar trebui să sesizeze Inspecţia Judiciară în acest caz, aşa cum o face şi atunci când unii politicieni critică nepermis puterea judecătorească”.

Domnul judecător Nicolae Horaţius Dumbravă a învederat faptul că afirmaţiile Preşedintelui Senatului României din comunicatul de presă dat publicităţii la data de 14.02.2015, ar putea fi de natură a afecta independenţa justiţiei, motiv pentru care se impune sesizarea Inspecţiei Judiciare, punct de vedere care a fost însuşit de către membrii Plenului Consiliului Superior al Magistraturii prin Hotărârea nr. 181/19.02.2015.

Verificările prealabile efectuate în cauză au stabilit următoarele:

S-au analizat materialele publicate de către agenţiile de presă şi publicaţiile care au preluat afirmaţiile domnului Călin Popescu Tăriceanu – Preşedintele Senatului României, din comunicatul de presă din data 14.02.2015 referitoare la votul Senatului privind respingerea solicitării DIICOT de ridicare a imunităţii parlamentare a domnului senator Varujan Vosganian.

Afirmaţiile care ar putea pune în discuţie afectarea independenţei sistemului judiciar, au fost următoarele:

,,În realitate, dosarul instrumentat de Procuratura Generală şi pentru care s-a cerut votul Senatului nu se referă la presupuse fapte de corupţie ale unui senator, ci pune în discuţie o decizie politică a unui ministru în funcţie, concretizată printr-o hotărâre de Guvern.

          De aceea pot să afirm că un vot în favoarea cererii procurorului general, aşa cum îşi dorea şi Preşedintele, ar fi creat precedentul potrivit căruia orice decizie a Executivului (deci, potenţial şi a Preşedintelui) şi a oricărei autorităţi publice ar fi putut fi cenzurată în viitor de către procurori.

         Un asemenea precedent devenea periculos, pentru că el ar fi deschis calea

spre transformarea României într-o republică a procurorilor.

         Această concluzie mi-a fost întărită şi de intervenţia neavenită a Procurorului General, Tiberiu Niţu, care, prin cele spuse: ”Această atitudine a Senatului României de a nu da curs pentru a doua oară unei cereri de ridicare a imunităţii în cazul aceluiaşi senator poate fi interpretată şi ca un semnal de neîncredere a Parlamentului în puterea judiciară, lucru nepermis într-un stat de drept, într-o ţară membră a Uniunii Europene”, aduce o gravă atingere principiului separaţiei puterilor în stat şi reprezintă un atac nepermis la adresa Senatului.
Consider că CSM ar trebui să sesizeze Inspecţia sa Judiciară în acest caz, aşa cum o face şi atunci când unii politicieni critică nepermis Puterea Judecătorească”.

Urmare acestor afirmaţii, la data de 19.02.2015, la propunerea domnului judecător Horaţius Dumbravă, Plenul CSM a hotărât sesizarea Inspecţiei Judiciare în vederea efectuării verificărilor care se impun în legătură cu declaraţiile domnului Călin Popescu Tăriceanu – Preşedintele Senatului României, cuprinse în comunicatul de presă din data de 19.02.2015.

                                            *

                                     *             *

Pentru a putea aprecia dacă prin aceste declaraţii publice s-a produs o încălcare a principiului separaţiei şi echilibrului puterilor în stat, cu consecinţa scăderii încrederii cetăţenilor în sistemul judiciar şi, implicit, a afectării independenţei acestuia, analiza trebuie să pornească de la cadrul legal care defineşte independenţa sistemului judiciar şi limitele libertăţii de exprimare.

Astfel, prin articolul 1 pct. (4) din Constituţia României, se consacră expres principiul separaţiei celor trei puteri în stat, respectiv puterea legislativă, executivă şi judecătorească.

Potrivit acestui principiu, reprezentanţilor celorlalte două puteri – legislativă şi executivă – nu le este permisă exprimarea unor opinii cu privire la calitatea actului de justiţie şi a celor care-l înfăptuiesc.

Puterea judecătorească trebuie să fie independentă şi să beneficieze de anumite garanţii faţă de celelalte puteri ale statului pentru a se evita politizarea şi pentru a crea independenţa şi imparţialitatea magistratului.

Reprezentanţii celorlalte două puteri – legislativă şi executivă – nu au dreptul să extrapoleze nemulţumirile sau părerile personale referitoare la instrumentarea unei cauze penale, asupra întregului sistem judiciar, sau să emită judecăţi referitoare la instrumentarea unei cauze penale.

În măsura în care se procedează astfel, persoana care face astfel de afirmaţii aduce inevitabil, atingere principiului constituţional al separaţiei puterilor în stat, cu consecinţa afectării prestigiului justiţiei şi implicit a independenţei şi reputaţiei magistraţilor.

Consiliul Superior a Magistraturii, potrivit art. 30 din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, are dreptul şi obligaţia de a apăra magistraţii împotriva oricărui act care le-ar afecta independenţa sau imparţialitatea ori ar crea suspiciuni cu privire la acestea.

Independenţa şi imparţialitatea procurorilor precum şi necesitatea respectării acestora, este prevăzută în reglementări interne şi internaţionale.

Principiile independenţei şi imparţialităţii magistraţilor sunt consfinţite de reglementările interne ale art. 124 alin. 3 din Constituţia României, art. 3 alin. 1 din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor precum şi în art. 3 alin. 2 din Codul deontologic al judecătorilor şi procurorilor.

Referiri privind aceste principii se regăsesc şi în mai multe reglementări internaţionale.

Astfel, în Principiile fundamentale referitoare la independenţa magistratului, adoptate la Milano în anul 1985 se precizează în articolul 1 că „independenţa magistraturii trebuie garantată de către stat şi enunţată în Constituţie sau altă lege naţională, iar toate instituţiile guvernamentale sau altele trebuie să o respecte” .

În cadrul aceloraşi principii, la articolul 2 se menţionează că „sistemul juridic va decide în problemele care îi sunt înaintate imparţial, pe baza faptelor şi în conformitate cu legea, fără vreo restricţie, influenţă incorectă, sugestie, presiune, ameninţare sau interferenţă, directă sau indirectă, din orice parte sau pentru orice motiv“.

Convenţia de la Havana pentru prevenirea crimei şi tratamentul delicvenţilor, adoptată la Congresul VIII al Organizaţiei Naţiunilor Unite prevede la pct. 4 că „statele veghează ca procurorii să-şi îndeplinească atribuţiile profesionale în deplină libertate, fără a face obiectul unor intimidări, hărţuiri, fără a suferi ingerinţe nefondate şi fără a li se angaja, în mod nejustificat, responsabilitatea civilă, penală sau de altă natură”.

Recomandarea (94) 12 a Comitetului de Miniştri al statelor membre privind independenţa, eficienţa şi rolul judecătorilor, adoptată la 13 octombrie 1994, dorind să promoveze independenţa sistemului judiciar a elaborat mai multe reguli cu valoare de principiu.

Una dintre acestea vizează obligaţia statelor de a lua toate măsurile necesare pentru a respecta, promova şi proteja independenţa judecătorilor.

Documentul prevede că sensul de „independenţa judecătorilor” nu se referă exclusiv la judecători, ci acoperă sistemul judiciar în întregime.

Conţinutul acestui principiu constă în obligaţia executivului şi legislativului să se abţină de la adoptarea oricăror măsuri care ar putea submina independenţa judecătorilor.

Independenţa nu este un privilegiu în interesul propriu al magistraţilor, ci în interesul statului de drept şi al celor care caută şi doresc înfăptuirea justiţiei.

Aceasta îi este conferită magistratului în vederea protecţiei drepturilor persoanelor care apelează la justiţie pentru a li se face dreptate şi constă în responsabilitatea magistratului de a convinge, nu prin forţa principiului autorităţii, ci a argumentelor raţionale, temeinice, constituind astfel un mijloc de a asigura şi păstra încrederea publicului în sistemul judiciar.

    *

                                   *               *

Prin afirmaţiile expuse anterior, domnul Călin Popescu Tăriceanu – Preşedintele Senatului României a depăşit limitele admisibile ale discursului public politic şi ale libertăţii de exprimare, aşa cum sunt protejate de dispoziţiile articolului 10 din Convenţia europeană pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.

Preşedintele Senatului României, a prezentat public informaţii care au condus la subminarea independenţei justiţiei şi la slăbirea încrederii opiniei publice în magistraţi, deoarece a exprimat un punct de vedere, în calitate de preşedinte al singurei autorităţi investită de lege care, în temeiul disp. art. 72 alin 2 din Constituţia României, precum şi disp. art. 24 şi art. 25 din Legea nr. 96/2006 privind statutul deputaţilor şi senatorilor, poate încuviinţa solicitarea de ridicare a imunităţii parlamentare a unui senator, vot fără de care cercetările nu puteau fi continuate.

Astfel de declaraţii pot avea drept consecinţă o afectare a independenţei magistraţilor şi pot induce o presiune asupra activităţii procurorilor, care să le influenţeze soluţiile.

O asemenea abordare, care nu se poate circumscrie libertăţii de opinie ca formă de manifestare a libertăţii de exprimare, este de natură a aduce atingere independenţei sistemului judiciar, a defăima corpul profesional al magistraţilor şi de a crea o stare de pericol în raport de specificul atribuţiilor pe care îl are această categorie profesională.

Expunerea unui astfel de punct de vedere, pe o temă ce a determinat numeroase controverse în spaţiul public, intră în contradicţie cu hotărârile luate în cadrul CSAT, care au tratat şi tratează corupţia ca pe o ameninţare la adresa siguranţei naţionale şi faptul că nu trebuie să existe decât o singură măsură şi anume, respectul faţă de lege, indiferent de persoană sau funcţie.

De asemenea, o astfel de abordare a domnului Preşedinte al Senatului României, de a nu da curs pentru a doua oară unei cereri de ridicare a imunităţii parlamentare în cazul aceluiaşi senator, pentru fapte care nu au legătură cu activitatea acestuia de parlamentar ci de membru al Guvernului, poate fi interpretată şi ca un semnal de neîncredere a Parlamentului în puterea judiciară, lucru nepermis într-un stat de drept, membru al Uniunii Europene.

Exprimarea unui punct de vedere de la o astfel de autoritate poate fi considerat că aduce atingere independenţei justiţiei şi nu se circumscrie dreptului de a se exprima cu privire la motivele care au stat la baza respingerii solicitării de ridicare a imunităţii parlamentare, într-o cauză ce a făcut obiectul mai multor dezbateri publice.

Prin afirmaţiile sale, Preşedintele Senatului României a depăşit limitele admisibile ale discursului public politic şi ale libertăţii de exprimare, aşa cum sunt protejate de dispoziţiile art. 10 din Convenţia europeană pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.

                                         *

                                   *               *

În raport de cele expuse anterior, apreciem că declaraţiile de genul celor analizate sunt de natură a aduce atingere independenţei, prestigiului şi credibilităţii justiţiei cu consecinţa subminării autorităţii acesteia, inclusiv a sistemului judiciar în ansamblul său.

Pentru argumentele prezentate şi văzând dispoziţiile art. 30 din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, modificată şi republicată, art. 75 din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, republicată cu modificările şi completările ulterioare şi art. 19 alin. 1 pct. 6 din Regulamentul de organizare şi funcţionare a Consiliului Superior al Magistraturii,

                                                P R O P U N

Înaintarea prezentului raport Plenului Consiliului Superior al Magistraturii pentru a dispune în conformitate cu dispoziţiile art. 30 din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, cu modificările şi completările ulterioare.

                

 Sursa : Inspectia Judiciara

By

Robert Williams

Editor in Chief

News24.7WorldPress

      

                     

  

About Post Author

Robert Williams

Related Posts

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

%d bloggers like this: