UNBR: ,,Tratarea de manieră nediferențiată a poziției avocatului față de cea a justițiabililor și altor reprezentanți ai acestora în ansamblul măsurilor referitoare la accesul în clădirea unde își au sediul instanțele judecătorești pe de o parte creează un sentiment de segregare a avocaturii”

Prin , Comisia Permanentă a Uniunii Naționale a Barourilor din România își exprimă poziția față de de Hotărârea Consiliului Superior al Magistraturii nr.734/12.05.2020 privind activitatea administrativ-judiciară a instanțelor judecătorești în perioada 15.05.2020 – 31.08.2020.

Adresa susmenționată a fost transmisă astăzi 13 mai 2020 Consiliului Superior a Magistraturii – În atenția doamnei Președinte jud. Nicoleta-Margareta ŢÎNŢ, din cuprinsul căreia reproducem următoarele:

”Comisia Permanentă a Uniunii Naționale a Barourilor din România a luat act cu insatisfacție de Hotărârea Consiliului Superior al Magistraturii nr.734/12.05.2020 privind activitatea administrativ-judiciară a instanțelor judecătorești în perioada 15.05.2020 – 31.08.2020 și apreciază că aceasta reprezintă un regres în raporturile de conlucrare între instituțiile sistemului judiciar și cele ale avocaturii.

Anul judiciar 2020 se dovedește a fi plin de provocări cu particularități inedite, cu o desfășurare neprevăzută. Acestea implică soluții fără precedent în practica recentă a sistemului judiciar. Inexistența cutumelor și precedentelor în această privință impune cu mai mare necesitate dialogul între instituții, ca factor de
înțelegere a particularităților activității fiecărei profesii implicate în actul de justiție.

Intervenția Consiliului Superior al Magistraturii în scopul unificării aspectelor organizatorice specifice recuperării activității de judecată în contextul continuării crizei sanitare este firească și era așteptată.

Este regretabil însă faptul că măsurile organizatorice adoptate, în partea privitoare la activitatea avocaților, nu au fost supuse unui dialog prealabil cu instituțiile profesiei de avocat.

Hotărârea adoptată nu reflectă o raportare la avocat ca la un partener indispensabil al justiției, așa cum, este drept, în mod general dar elocvent, prevăd dispozițiile legale.

Tratarea de manieră nediferențiată a poziției avocatului față de cea a justițiabililor și altor reprezentanți ai acestora în ansamblul măsurilor referitoare la accesul în clădirea unde își au sediul instanțele judecătorești pe de o parte creează un sentiment de segregare a avocaturii de sistemul judiciar iar pe de altă parte conduce la ipoteze de lucru care conțin un puternic potențial de blocaj în administrarea justiției.

Măsurile administrative specifice justiției în perioada pandemiei trebuie cu adevărat să protejeze toți participanții la actul de justiției, dar trebuie găsite soluții reale nu numai pentru desfășurarea activității judecătorilor, ci și pentru realizarea cu demnitate a profesiei de avocat. În absența unor astfel de preocupări, existența ghidurilor profesionale și a altor forme de conlucrare nu este credibilă și nu poate convinge la nivelul întregii profesii, iar eforturile de apropiere și înțelegere reciprocă făcute până în prezent se risipesc în fața primei încercări mai serioase.

Considerăm că poziția de partener al justiției implică o consultare activă cu privire la măsurile administrative care urmează a fi aplicate în legătură cu administrarea justiției. Ea este necesară și numai pentru a asigura gradul de acceptare necesar aplicării măsurilor și evitarea unor disfuncționalități în ceea ce privește funcția apărării care se pot reflecta în coerența actului de justiție.

Comisia Permanentă a Uniunii Naționale a Barourilor din România apreciază că nu este încă târziu ca, pornind de la realitatea că prezența avocatului în sediile instanțelor judecătorești este una cu titlu profesional și că avocatul se supune unor reguli de conduită care sunt verificate de barouri, să înceapă un dialog care să conducă la conturarea unor reguli administrative concordante cu poziția avocatului în sistemul judiciar.”